Etiologie

Bartonella Henselae este un bacil Gram negativ, prezent in ganglionii limfatici afectati dar poate fi izolat si in sangele pisicilor care au produs infectia si care nu prezinta semne de boala manifesta. Din aspiratul ganglionar germenul poate fi evidentiat prin tehnica PCR.

Epidemiologie

Boala are raspandire universala, avand caracter sporadic. In regiunile temperate are caracter sezonier, toamna-iarna, predominand la tineri sub 21 ani (80%). Au fost descrise focare familiale in care cazurile apar la interval de 3 saptamani.

Rezervorul de infectie este pisica. La pisici, infecția cu Bartonella Henselae este asimptomatică. Se cunoaste  că puricele transmite bacteria între pisica bolnava si cea sanatoasa, iar seroprevalența la pisici este mai mare în climatul cald sau umed, unde prevalența infestării cu purici la pisici este mai mare.

Calea de transmitere este prin zgariere,muscatura sau lingerea unei leziuni tegumentare preexistente de catre pisica in cauza. Mai mult de 90% dintre pacienții au un istoric recent de contact cu o pisică, iar aproximativ 75% dintre acești pacienți prezintă antecedente de zgârieturi sau mușcături de pisică. Pisoii cu vârsta sub 12 luni sunt de 15 ori mai predispuși să transmită boala decât pisicile adulte.  Nu există dovezi care să sugereze transmiterea bolii catre gazda umana prin intermediul intepaturilor de purice sau transmiterea de la o persoana la alta.

Tablou clinic

Dupa o incubatie de 1-2 saptamani, boala debuteaza prin aparitia la locul de inoculare a unor leziuni cutanate sub forma de papule rosii pruriginoase, care in 1-3 zile vor prezenta succesiv aspect de vezicule, pustule, ulterior cruste care se vor elimina fara a lasa cicatrici.

In decurs de 1-3 saptamani se constata tumefierea dureroasa a ganglionilor sateliti portii de intrare, cel mai frecvent fiind interesati ganglionii axilari si laterocervicali. Leziunile loco-regionale pot fi insotite de manifestari generale : febra frisoane, cefalee, mialgii, inapetenta, astenie, greta, durei abdominale. Mai rar s-au asociat : odinofagie, scadere ponderala, exantem eritematos, sindromul Parinaud (oculoglandular), tumefactie parotidiana. Ganglionii tumefiati pot supura. Leziunile tegumentare se pot suprainfecta cu alti germeni.

Evolutia

Este lenta si benigna. Manifestarile generale se remit in 2-3 saptamani, adenita poate persista 3-4 luni. Rareori boala poate avea o evolutie nefavorabila cu posibile complicatii : meningita, encefalita, mielita, hepatita, osteomielita, convulsii, coma.

Diagnosticul

Se sustine pe baza datelor anamnestice (prezenţa în istoric a zgarieturii sau muscaturii de pisica), clinice (evidenţierea limfadenitei regionale acute sau cronice şi/sau a leziunii de inoculare) şi de laborator (testele serologice  pentru detectarea anticorpilor specifici, reactia de polimerizare in lant PCR pentru identificarea genelor ARN-ului ribozomal 16S, apartinand speciei B.Hesenlae).

Tratament.

Pentru majoritatea pacienților cu forma ușoară sau moderată, boala fiind autolimitată, se impune doar urmarirea atenta a evolutiei, evitarea traumatismelor asupra ganglionilor afectati, administrarea de analgezice, antipiretice, aplicarea de comprese calde. Ocazional, aspirația ganglionară este indicată pentru ameliorarea durerii la pacienții cu ganglioni sensibili și fluctuenți. Utilizarea antibioticelor poate fi luata in considerare in forme severe sau sistemice de boala.

Preventia

Se realizeaza prin evitarea contactului cu pisicile, in special a jocului agresiv, taierea ghearelor pisicilor pentru a limita producerea  de leziuni cutanate si controlul infestarii cu purici care evita transmiterea bolii intre pisici.

Bibliografie :

www.medscape.com, www.cdc.gov, Prof.Dr Mircea Chiotan Boli Infectioase,

Nelson Textbook of Pediatrics 21th edition