Melania Medeleanu despre GRIJĂ: „Grija e acolo și se manifestă când simt că pot schimba ceva. Și uneori rămâne acolo și când nu pot schimba”

Toate aparențele indică faptul că tu ți-ai schimbat la un moment dat cariera și întreaga viață din grijă pentru cei care aveau nevoie de ajutor. Regreți vreodată această decizie? Ce te-a motivat să faci asta?

M-am întrebat de multe ori pentru cine am făcut această schimbare radicală. Din exterior se vede ca și cum aș fi făcut-o pentru alții. Aș fi ipocrită să spun că e doar așa. Beneficiile pe care mi le-a adus implicarea au fost incredibile. Starea mea de spirit s-a schimbat, felul în care mi-am privit viața s-a schimbat, felul în care alții s-au raportat la mine – toate astea au fost consecințe pe care, chiar dacă nu le-am premeditat, s-au răsfrânt asupra mea. Doar pentru că, la un moment dat, într-un context, am simțit nevoia să fac pentru alții puțin mai mult.

NU numai că nu regret, dar simt că a fost un moment de cotitură care mi-a adus singurul lucru care-mi lipsea din viață: rostul.

Cum împarți tu grija pe care o oferi? Care sunt prioritățile tale

Grija nu e finită. Nu scade dacă o împarți, nu sunt felii pe care le iei dintr-o parte și le muți în alta. Grija e acolo și se manifestă când simt că pot schimba ceva. Și uneori rămâne acolo și când nu pot schimba. Mă urmărește câte un caz al unui copil pentru care n-am putut face nimic, dar am învățat că și asta face parte din viață, să înțelegi și să accepți că într-un univers uriaș de probleme, la capătul drumului vei fi rezolvat de fapt doar o infimă parte din ele. Și e ok și așa. Cu mult mai bun decât să fi chibițat inutil de pe margine.  

În ce masură crezi că pentru a avea grijă de alții trebuie să ai în primul rând grijă de tine?

Are un sens treaba asta – e greu să împarți dintr-un pahar gol. Dar eu am experimentat și un pahar pe jumătate umplut, din care s-a tot împărțit până când părea că nu mai e nicio picătură. A fost momentul în care alții au avut grijă de mine. Și poate că era nevoie să rămân fără resurse ca să învăț să cer ajutor. Dar, sigur, ideal e să ai grijă de alții dintr-un spațiu de confort, care să nu te secătuiască.

Crezi că grija se învață?

Sunt sigură că Grija se și învață. Unii o simt pur și simplu, au acea disponibilitate de a vedea dincolo de propriile nevoi. Cunosc însă și oameni de un egoism feroce care, fie în momente de cotitură, fie pentru că pur și simplu s-au aflat în contexte în care Grija altora a fost de ajutor – lor sau altcuiva, au înțeles că a fi acolo la nevoie poate fi valoros și-ți poate umple viața în feluri pe care nici nu ți le-ai imaginat.

Care e valoarea grijii la nivel de societate, atât la nivel particular, cât și la nivel instituțional? Care e nivelul pe care îl observi acum în România și cum crezi că ar putea ajuta un nivel mai ridicat în progresul nostru, ca țară?

Cred că, la nivel de societate, Grija, ca valoare, e mai degraba insuficient internalizată. Avem grijă de noi, de cei dragi, dar pasul următor e încă departe. De altfel, românul are și o vorbă care zice : “Prostul moare de grija altuia”. Și, sigur, una e să te preocupe excesiv viața personală a vecinilor tăi și cu totul altceva să deschizi ochii către cei care ar putea avea nevoie de o mână de ajutor. Din păcate, sunt prea multe cazuri în care auzim prin pereți că dincolo cineva e agresat, e abuzat dar spunem – “nu-i treaba mea!”

Ce se întâmplă la nivel mic, individual, se întâmplă din păcate și instituțional – avem mii de exemple în care un funcționar ar putea rezolva problema unui contribuabil, dar pentru că e un telefon în plus de dat sau un minut până la încheierea programului preferă să tragă oblonul. Grijă nu e altceva decât să te pui o secundă în locul celuilalt și să te întrebi ce simte. Sau cum te-ai simți tu dacă ți s-ar întampla la fel.

Cred că la nivel mare e mult mai greu să schimbi ceva. Dar vine din urmă o generație în care eu am încredere că va putea să facă mai mult decât am făcut noi pentru ceilalți.

Crezi că e vreo relație între Grijă și o națiune care e Bine, Sănătoasă?

Probabil că putem supraviețui gândindu-ne doar la noi înșine. Dar BINE vom fi doar atunci când vom înțelege că nu putem trăi la nesfârșit în insulițe, că trebuie să construim poduri. Iar podul înseamnă Grijă. Grijă față de bătrânii care nu mai au pe nimeni, grija față de copilul care se rătăcește, față de omul care se împiedică în fața ta. Altfel, mai devreme sau mai târziu, vom cădea cu toții, fără nicio mână care să ne ridice.

De ce este utilă existența unei platforme online care să adune povești centrate pe valori, povești ale Grijii, din diferite unghiuri?

Pentru că poveștile inspiră, poveștile unesc oameni, poveștile te fac să vrei la rândul tău să acționezi. De multe ori ne simțim depășiți de situație, obosiți de muncă, sleiți emoțional. Să vezi că mai există și alții ca tine care au făcut însă pasul acela în plus care a schimbat viața unui om sau a unei comunități, te poate face să pășești la rândul tău cu mai multă încredere pe calea BINElui.

 ***

Articolul face parte din demersul RoMâine.

Platforma de sănătate RoMâine este locul în care românii au ocazia să își aducă aminte și să exerseze cele mai importante valori umane, precum Respectul, Empatia, Încrederea, Speranța sau Grija. Este o școală națională de clădit în viitor în care Sistemul Medical MedLife, furnizorul național de sănătate al României, aduce împreună personalități de renume și oameni de rând, pentru a găsi soluții să facem România bine, împreună