Ce înseamnă să ai grijă? De tine, de cei din jur și de comunitățile vulnerabile

Grija e prezență, atenție, e capacitatea noastră de a fi acolo pentru ceilalți, să-i sprijinim la nevoie. În RoMâine, platforma României sănătoase, inițiată de MedLife, grija e una dintre valorile esențiale, alături de respect, empatie, încredere și speranță. RoMâine aduce laolaltă oameni care împărtășesc același set de valori pentru a face România bine, împreună.

Despre grijă sunt și cele trei povești de mai jos, apărute în Concentrat, esența DoR într-un newsletter matinal. O serie în trei părți sprijinită de MedLife.

EPISODUL 1

În primul episod aflăm ce înseamnă să ai grijă de tine, dar și de alții, de la medicul psihiatru Vlad Stroescu.

Ce înseamnă „a avea grijă” de tine, respectiv de altcineva?

„Grija” este o domesticire a empatiei. Cu toții reacționăm când vedem sau aflăm că cineva suferă, e o emoție bazală, automată, inserată în genele noastre de animale sociale. Cu cât persoana care suferă e mai apropiată de noi, cu atât suferim mai mult, și invers, lucru care a fost chiar formalizat matematic sub numele de „regula lui Hamilton”.

Dar această emoție trebuie cultivată și trecută prin conștiință, rațiune și imaginație ca să genereze un comportament altruist și să nu îi facă rău celui ce o simte. Ne putem imagina emoția empatică ca o săgeată, inițial îndreptată spre noi. Imaginile cu victimele și distrugerea războiului, de exemplu, ne pot răni. Putem evita, nu ascunzându-ne sau făcându-ne că nu ne pasă, ci încercând să înțelegem prin ce trec vecinii noștri și făcând un plan rațional de ajutor.

Astfel, săgeata își schimbă sensul, iar efectul și emoția rea îndreptate spre noi devin o emoție bună îndreptată spre celălalt, un catalizator al faptelor bune.

E mai complicat când „celălalt” suntem chiar noi înșine. Grija de sine, însă, se supune acelorași reguli: ca să avem grijă de noi trebuie să încercăm să ne privim de la distanță, cu compasiunea pe care ar merita-o oricine altcineva, ca și cum am vedea un frate sau un prieten vechi. Eu unul fac des un exercițiu de imaginație în care stau de vorbă cu mine, cel de acum zece ani, sau cel din viitor, sau chiar cel de acum, încerc să mă ascult ca și când aș fi altul.

Ce consecințe apar, la nivel individual, respectiv colectiv, atunci când nu avem grijă de noi și unii de alții?

Unii oameni, rari din fericire, nu sunt afectați de empatie. Ei nu vor avea grijă de nimeni și nu vor ezita să calce în picioare alți oameni dacă le convine. E vorba despre sociopați, și pe mulți îi vedem la televizor, în funcții în care nu ar avea ce să caute.

Noi, oamenii obișnuiți, avem nevoie să avem grijă de ceilalți. Mai întâi pentru că numai așa poate supraviețui și prospera orice comunitate. Dar avem și beneficii imediate, individuale. Nu putem evita empatia aceea bazală, oricât ne-am minți. Dacă încercăm, nu facem decât să o reprimăm, și ea își va face răul ascuns fără să fim conștienți. Nu degeaba natura ne face să ne simțim bine când ajutăm, ne recompensează cu substanțe benefice și chiar euforizante („helper’s high”). Ținem astfel depresia și propria noastră sociopatie la distanță.

Dar trebuie să ținem minte, a propos de grija de sine, că și altruismul trebuie dozat și canalizat, nu ne putem permite să dăm totul deodată, sfinții și eroii sunt totuși oameni extrem de rari și nu e bine să ne identificăm cu astfel de personaje. Altfel riscăm să ne epuizăm prea repede, să „ardem la ambele capete”.

EPISODUL 2

În episodul trecut am vorbit despre ce înseamnă și cum arată grija în relație cu noi și cu cei din jur, iar azi aflăm cum arată grija în aceste zile complicate de la Melania Medeleanu, care s-a alăturat demersului RoMâine – platforma României sănătoase, în calitate de ambasador al acestei valori.

Pe Melania Medeleanu o știi de la televizor sau de la Zi de Bine, proiectul început în 2020, prin care se strâng lunar fonduri pentru câte o organizație din țară. Începutul de martie a prins-o coordonând sprijin pentru oamenii afectați de războiul din Ucraina. Interviul care urmează e despre grijă și s-a desfășurat pe e-mail (vei afla imediat de ce.)

Hai să vorbim un pic despre vocea ta: 1. la propriu – cum de ai rămas fără ea și 2. la figurat – cum ți-ai găsit vocea de om care face bine pentru ceilalți?

Zilele astea graiul mi-a pierit. Am vorbit atât de mult la telefon și în spații în care a fost nevoie să vorbesc tare ca să ne auzim, încât, după o săptămână, am rămas complet fără glas, cu interdicție de la medic de a mai scoate vreun sunet pentru 10 zile.

Dar am tastatură, și fiecare dintre noi are câte ceva care, într-o formă sau alta, se transformă în voce: avem echipe la birou care se mobilizează și donează, avem prieteni care pot găzdui oameni care fug din calea războiului, avem răbdare și nervi să stăm în frig la graniță.

Ce ecouri a avut la Zi de Bine invazia?

Problema nu era nicio secundă dacă oamenii vor sau nu să ajute, ci cât de repede se pot mobiliza.

Cu ajutorul partenerilor de la MedLife, în mai puțin de 48 de ore de când le-am trimis o listă uriașă cu aparatură medicală, echipamente, medicamente, peste 30 de tone de produse treceau granița. Câteva zile mai târziu, prin partenerul nostru strategic, Lidl România, 2 tiruri de câte 20 de tone duceau în Ucraina alimente, pături, produse de igienă.

Cum putem face Scut pentru Ucraina?

Mulți refugiați sunt aici doar în tranzit, dar unii dintre ei nu au unde să plece mai departe, vor rămâne aici, printre noi. Și trăiesc o durere uriașă – și-au pierdut copiii, frații, părinții, casa, jobul, tot ce le era cunoscut și drag, și sunt într-o lume care i-a primit, poate, cu brațele deschise, dar e o lume diferită de a lor, în care nu cunosc limba, nu au o sursă de venit, sunt dependenți de alții.

După durere, va veni, inevitabil, furia. Aici e rolul nostru în perioada următoare: să înțelegem și furia și durerea și să le respectăm. Să păstrăm brațele deschise când copiii lor vor merge la școală cu copiii noștri, când vor apărea printre colegii noștri la job, să ne păstrăm inima deschisă când, la coadă la alimentară, le va lua mai mult timp până vor putea explica ce doresc.

Ăsta e scutul pe care-l văd esențial.

3 imagini care îți vin în minte când spui cuvântul „grijă”.

Zilele astea, „grijă” înseamnă Katia, o ucraineană care, după ce a fugit de război, a venit la punctul în care colectam produse și a stat cu noi ore în șir să scrie pe cutii în ucraineană. „Grijă” înseamnă fiecare om care e atent la ce pune în cutia cu donații. Și tot „grijă” e mesajul pe care o mamă l-a scris către aceea care ar fi urmat să deschidă pachetul. Era o cutie cu produse pentru copii, iar printre ele am găsit o scrisoare în care o femeie așternuse dintre cele mai delicate gânduri.

EPISODUL 3

În episoadele trecute, am vorbit despre ce înseamnă grijă, cum arată ea atunci când o organizație se mobilizează să facă bine pentru alții, iar azi vedem cum poți avea grijă de o comunitate oferind serviciii medicale.

La Sighetu Marmației, medicul Alexandra Stelian a consultat mai mulți refugiați. Unele persoane refugiate îi cereau o pastilă de cap, când, de fapt, aveau pusee de hipertensiune sau atacuri de panică. Alții erau bolnavi cronici, cu demență, epilepsie sau hipertensiune, rămași fără tratament. Împreună cu translatorul se uita pe medicația pe care o avuseseră, căuta echivalentul în România, făcea rețeta, iar voluntarii mergeau să o cumpere.

A mai avut și mulți copii răciți sau care vomitau, studenți indieni extenuați după ce merseseră 10 km pe jos și chiar un băiețel de un an și jumătate care fusese operat cu doar 14 zile înainte și care avea nevoie de un consult de chirurgie pediatrică.

„N-au fost cazuri de mare complexitate medicală”, spune Alexandra, „dar m-au marcat. Am fost fericită că am putut să ajut. La un moment dat, am făcut un exercițiu de imaginație, ce aș face dacă aș fi eu în situația asta, și m-a cuprins panica”.

Are 37 de ani și a știut că vrea să devină medic de familie după un stagiu de anul II într-un sat din județul Suceava. Și-a dat seama că vrea să urmărească un caz de la un cap la altul, să vadă o familie cum crește, nu doar să consulte pacienți pe care apoi să nu-i mai vadă niciodată. Din toamna lui 2020 lucrează la MedLife ca medic pe clinica mobilă, o unitate cu două cabinete de consultații, un punct de recoltare, un laborator și un compartiment de imagistică medicală. Clinica e amenajată într-un container expandabil și poate fi transportată atât la sediile companiilor din București, cât și în sate prin care n-a mai trecut un medic de ani de zile.

Primele ei misiuni au fost anul trecut la Electric Castle și Jazz in the Park la Cluj, unde MedLife a oferit gratuit testare rapidă COVID, apoi au urmat deplasări în Cobor, județul Brașov, și Ariceștii-Zeletin, Prahova, unde a consultat și a făcut analize gratuite pacienților care fie nu mai aveau de mult tratament și riscau să se decompenseze, fie nici nu știau că sunt bolnavi: persoane cu hipertensiune (care, neținută sub control, poate duce la infarct și AVC), diabet sau insuficiențe circulatorii. Le-a prescris tratamente și le-a dat recomandări pentru consulturi de specialitate, dar nu știe dacă oamenii chiar au avut posibilitatea să le facă. La unii încă se mai gândește.

La Sighet, unul dintre cazurile care a impresionat-o cel mai mult a fost o mamă de 30 și ceva de ani, cu trei copii, care acuza dureri în piept. Cel mai mic, de 1 an, era atât de speriat încât nu voia cu niciun chip să se despartă de ea; au trebuit să-i facă EKG-ul cu el pe pieptul ei. Pe fetița cea mare, de vreo 9 ani, Alexandra a îmbrățișat-o, iar copila nu i-a mai dat drumul vreo 10 minute. Din fericire, mama nu avea AVC, ci un atac de panică și a putut pleca mai departe. Când să iasă din clinică, fata s-a întors către Alexandra și i-a spus: Thank you.

„Am crezut că mă rup în două”, mărturisește medicul. „Aș sta în vamă până la ultima persoană care intră în țară.”

***

Seria de trei episoade despre grijă a fost publicată în newsletter-ul Concentrat și face parte din demersul RoMâine.

RoMâine este un efort comun de însănătoșire națională, care se construiește cu grijă, respect, încredere, speranță și empatie. Valori care se regăsesc și în spitalele MedLife. Aici se aude grija, speranța prinde glas și se naște un mâine mai bun ca azi. MedLife deține cea mai complexă rețea de spitale private din România, cu 14 unități spitalicești în Bucureși și în țară și mii de medici, asistente și infirmiere care împreună fac România bine zi de zi.